Toamna 2012 a inceput, pentru mine si sotul meu, cu indeplinirea unui vis:Malta.Am vizitat Malta, tara stanca, mai mica decat capitala noastra, dar cu 7000 ani de  istorie fascinanta.N-am fost impresionati de ceva anume ci de TOT, absolut totul era altfel.Incepand de la culoarea locala, galbui miere, data de calcarul  cu globicerina folosit la constructii, pana la amprenta puternica a Cavalerilor Ioaniti numiti si Ospitalieri.Blazoanele lor sunt peste tot, pe cladiri, poduri, fantani, palate si biserici.Maltezii sunt calmi, veseli si 90% stiu engleza ceea ce este normal intr-o tara care a fost sub ocupatia Angliei.Toate minunile istorice sunt inconjurate de stralucitoarea Mediterana! In poza este vestita Fereastra Albastra din insula Gozo, alt paradis plin de istorie.

De ce nu mai am timp liber?Intrebarea asta ma obsedeaza, dar presupun ca sunt doar eu responsabila  de tot ce mi se intampla. Incerc sa nu trec totul in seama varstei  care a cam luat-o la galop, dar alta explicatie parca nu prea ar fi, din pacate!!!Cand eram tanara aveam copii mici, serviciu, fara automata de rufe, fara masina de spalat vase, fara robot, cu tone de rufe de spalat si calcat, de facut mici reparatii si tot aveam timp pentru o cafea si taclale cu prietenele.Acum nu mai repar nimic,arunc, toate masinariile merg singure, nu mai am copii mici, serviciu inca mai am, dar timp liber ioc.Permanent sunt in criza de timp.Unde este timpul meu liber sa ma bucur de frumusetile din gradina, sa mai lucrez la o bratara, sa citesc o carte buna, sa bantui prin magazine fara graba, sa socializez, ca asa e la moda acum - taclale a iesit din dictionar......??Abia astept sfarsitul de saptamana ca sa fac toate astea, dar apar tot felul de mici probleme care-mi schimba programul si de fiecare data zic: "saptamana viitoare" si trec lunile si anii si tot asa.......

Seceta, cumplita seceta, ma tine departe de blog.Incerc, cu mare efort, sa-mi mentin gradina pe linia de plutire.Zona, in care locuiesc, este arida prin excelenta si in conditiile actuale ar  vrea sa se transforme in desert.Gerurile si muntii de zapada, de asta iarna, au corespondent, dupa 6 luni, in seceta. Pare o anomalie, de fapt este un S.O.S, planeta ne tot transmite semnale si noi nu tinem cont.

Gradina la sedinta foto! Are tot dreptul....s-a imbracat de sarbatoare si tot sarbatoare o sa fie pana prin noiembrie.

Muscari la concurenta de culori, tulipa Rococo, irisii pitici,  forsitia ranita de zapezi si inconjurata de muscari, lalele si iar lalele.......tare mai e frumoasa primavara!!!!

Primavara este anotimpul meu preferat, ador pomii plini de flori!Aroma suava, usor migdalata, a florilor de visin, perfectiunea florii de cires, culoarea florii de mar, sensibilitatea florii de par.......ma topesc de dragul lor.Adevarat, simbolul lor e vremelnicia vietii, dar in fiecare primavara sunt un nou inceput si viitorul asigurat  prin fructe. Stiu niste visini frumosi, lasati de Dumnezeu  asa, voiam sa-i pozez si astazi am intrebat proprietara daca sunt infloriti, raspunsul a fost stupefiant: nu s-a uitat...si trece in fiecare zi pe sub ei!!!In fiecare primavara imi doresc  sa vad pomii infloriti si in primavara urmatoare, subconstientul lucreaza....dorinta de a trai este puternica!!!!

      Nu am mai scris nimic,sunt ocupata cu deszapezitul.In fiecare zi am norma, ma catar pe muntii de zapada si incerc sa-i micsorez incet,incet,sa aduc toata patura la aceeasi grosime.Totul este foarte complicat,zapada e inghetata,s-au facut niste blocuri greu de urnit.......pana la urma  le urnesc si apoi le sparg marunt.....si tot asa.E greu,chiar foarte greu, ca sa-mi protejez si plantele de dedesubt trebuie sa lucrez cu multa atentie si doar eu...cat oi mai putea.Pentru degajarea zapezii de pe langa casa am platit doi sateni...... au muncit vreo 3 zile,dar acum am peretii aerisiti.Peretele de zapada este si de 4m pe alocuri si trag nadejde ca ne va apara de noul cod portocaliu, depinde din ce parte ne ia viscolul.
      Nu am stat, nu am asteptat sa-mi vina jandarmii, nu vreau nimic de la nimeni, dar sa nu ne jigneasca nimeni in aceste momente grele.Probabil deranjam pe cineva ca indraznim sa supravietuim si nu vrem sa iesim din "sistem".......doar Domnul mai este cu noi!
      Cred ca este prima data in viata cand nu astept primavara........

Ieri a ajuns si la noi freza eliberatoare.

Soseaua spre Focsani.... peretele de zapada are 5-6m.

 

Astazi....este soare, s-a oprit viscolul, au venit vecinii si ne-au facut un culoar sa putem iesi din casa.....e bine,traim!Nu mi-am dorit niciodata sa ajung la hotelul de gheata........dar am ajuns,din pacate!M-am catarat pe muntii de zapada ca sa-mi eliberez geamurile,instinctul de supravietuire iti da o forta nebanuita.Trebuie sa vad soarele prin geam,nu mai suport inchisoarea de zapada,maine voi continua,nu stiu cum,dar voi continua sa-mi eliberez casa de zapada.Tot satul este cam in aceeasi situatie si e greu sa gasesc ajutoare....Alimente avem,dar suntem ponderati.... de frica,o problema medicala ne-ar fi fatala...nu putem iesi de aici,exclus.Nici in centrul satului nu putem ajunge si oricum nu ne-ar folosi la nimic.E soare, am prins curaj.